Debutul adolescenţei culminează cu intrarea la liceu, boboceala este partea mult aşteptată de majoritatea elevilor. Primul an de liceu este întotdeauna unic, special din toate punctele de vedere – atunci îţi dai seama dacă profilul ales este chiar cel care te reprezintă, cunoşti mulţi oameni noi şi frumoşi cu care legi prietenii pe viaţă, profesorii te îndrumă, îţi dau speranţa că, până la urmă, visul acela nerealizabil poate prinde contur. Anii de liceu sunt cei mai frumoşi, nu te mai întâlneşti cu ei, este perioada imediat de după copilărie, când simţi că totul este posibil. Mateiștii nu fac abstracţie de la regulă, însă, noi avem un plus imens, plusul de a fi un tot unitar, de a avea un spirit comun insuflat, poate, de generațiile care au tocit băncile frumosului nostru Basarab.

Bacovia spunea despre liceu că este cimitirul tinereţii sale. Noi, mateiştii, am format un front comun şi contrazicem mesajul transmis de versurile marelui simbolist român, pentru că, pentru noi, fiecare zi petrecută la liceu reprezintă o provocare, o experienţă de cunoaştere.

O zi din viaţa unui mateist nu înseamnă numai şcoală. Mateistul este prietenos, glumeţ, studios şi plin de viaţă. Pretutindeni, în cadul liceului, întâlneşti artişti în devenire: cântăreţi, actori, pictori şi dansatori. Fiecare spectacol este pregătit cu drag.

Elevii, pasionaţi de anumite domenii, sunt încurajaţi să exceleze şi să participe la numeroase concursuri. Fiecare oră reprezintă pentru noi o provocare, descoperim cu entuziasm şi încântare tainele fiecărei materii. Punem accent pe calitate şi nu pe cantitate. Punem accent pe înţelegere şi nu pe învăţarea mecanică. Punem accent pe ceea ce suntem şi nu pe ceea ce vor alţii să fim. Suntem un tot unitar, o familie mai mare, cu aproximativ o mie de inimi care bat la unison.

Bătrânul Basarab are clase imense cu pereţii acoperiţi de lambriu, o sală de festivităţi desprinsă parcă din lumea basmelor, o bibliotecă stufoasă şi pretenţioasă. Vechiul se armonizează perfect cu modernul, liceul nostru având  table performante, plasme, calculatoare şi videoproiectoare. Holurile lungi şi impozante ale liceului, de altfel pustii în timpul orelor, prind repede viaţă atunci când clopoţelul anunţă pauza. Cadrul frumos în care ne petrecem cei patru ani sunt o experienţă care nu poate fi uitată.

Ca elevă în clasa a 11-a mă întreb uneori: „Merită să mă trezesc la cinci dimineaţa şi să plec pe întuneric spre liceu, pe frig, ploaie, vânt, să mă înghesui în autobuz pentru a nu întârzia la prima oră? Răspunsul este de fiecare dată acelaşi. Da, merită, pentru că atunci când trăieşti viaţa de mateist, cu bune şi cu rele, cunoscând colegi şi profesori ce repede vor deveni familia ta, îţi dai seama că fiecare nouă zi este un câştig.

Noi dăm viaţă bătrânului colegiu, noi creăm atmosfera, noi scriem şi rescriem file de istorie şi suntem foarte mândri de acest lucru.

Giogan Claudia Antonia

Redactor Basarab HighSchool Magazine